Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisode, gr. epeisodion)
1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (episod + cheie)
1. episod de mare importanță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épisodique)
1. care ține de episod; care este caracteristic unui episod; care are caracter de episod.
2. care conține episoade; care este format din episoade.
3. care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; care are un caracter secundar.
4. care apare din când în când și neregulat; întâmplător, incidental.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. épisodie, gr. epeisodion)
1. piesă de teatru ale cărei scene se succed fără nicio legătură aparentă, de parcă fiecare scenă ar fi fost scoasă separat dintr-un sertar; piesă denumită în literatura franceză pièce à tiroir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)
1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.
2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.
6. concert de estradă cu conţinut variat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. enzootie)
1. (med. vet.) epizootie care afectează un areal restrâns, permanent sau episodic, dar fără răspândire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épisodique)
1. care ține de episod; care este caracteristic unui episod; care are caracter de episod.
2. care conține episoade; care este format din episoade.
3. care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; care are un caracter secundar.
4. care apare din când în când și neregulat; întâmplător, incidental.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exacerbation)
1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbare.
3. (med.) creșterea episodică sau regulată a intensității unei boli.
4. (var.) exacerbațiune, (înv.) esacerbație, (înv.) esacerbațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. flashback)
1. plan, secvenţă intercalată într-un film ori într-o operă literară pentru a introduce un episod anterior; privire retrospectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interludio, fr. interlude)
1. episod sau mică piesă muzicală între două secțiuni ale unei lucrări vocale mai ample.
2. parte a fugii între două expoziții succesive ale subiectului.
3. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părți ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu.
4. (fig.) timp intermediar, pauză.