Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allomorphe)
1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiaşi substanţe.
2. variantă a unui morfem în funcţie de context.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allomorphie)
1. prezentare a mai multor forme de către aceeaşi substanţă; totalitatea formelor unei substanțe; alomorfism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. allomorphism)
1. (chimie) proprietatea unui compus care are mai multe forme cristaline sau alomorfe; alomorfie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allomorphosis)
1. alometrie privind relaţiile dintre o parte şi întreg, sau dintre o parte şi o alta a întregului din seriile structurale ale organismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allomorphie)
1. prezentare a mai multor forme de către aceeaşi substanţă; totalitatea formelor unei substanțe; alomorfism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. allomorphism)
1. (chimie) proprietatea unui compus care are mai multe forme cristaline sau alomorfe; alomorfie.