Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allopathie)
1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diencéphalopathie)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encéphalopathie)
1. denumire generică pentru orice afecţiune a encefalului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lalopathie)
1. (med.) problemă în exprimarea orală sau scrisă; logopatie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopathe)
1. medic care tratează prin alopatie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atrophiant)
1. care atrofiază; care cauzează atrofierea; care reduce volumul, dezvoltarea.
2. (fig.) care atrofiază moralicește, intelectualicește.
3. (med.) encefalopatie ~ă = un fel de encefalopatie infantilă, însoțită de atrofie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encéphalose)
1. encefalopatie degenerativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. logopathie)
1. defect de vorbire constând în exprimarea confuză a ideilor; lalopatie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. polioencephalomalacia)
1. (med. vet.) encefalopatie degenerativă caracterizată prin necrozarea cerebro-corticală a substanței cenușii și prin sindromuri de depresiune nervoasă.