Rezultate principale (Eremit):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
1. cineva care trăiește singur din motive religioase; pustnic, sihastru; ermit.
2. (prin analogie) cineva care trăiește singur și se ferește de compania umană.
Rezultate secundare (Eremit):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. érémitisme)
1. mod de viaţă al eremiţilor; stilul de viață al călugărilor eremiți; ascetism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. érémitisme)
1. mod de viaţă al eremiţilor; stilul de viață al călugărilor eremiți; ascetism.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ermite)
1. religios retras într-un loc pustiu, pentru o perioadă limitată de timp sau până la moartea sa, pentru a duce o viață austeră și evlavioasă; (prin ext.) religios care trăiește în comunitate, dar izolat într-o celulă.
2. (prin analogie) persoană care trăiește singură, departe de lume.