Dictionar

Ergograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergographe)

1. aparat pentru înregistrarea activităţii musculare.


Ergografic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergographique)

1. referitor sau înregistrat la ergograf.


Ergografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergographie)

1. metodă de înregistrare grafică a stării de oboseală a unui muşchi.

2. descriere a elementelor şi aspectelor materiale ale vieţii unei comunităţi etnice, a civilizaţiei şi tehnicii muncii.


Ergodinamograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ergodynamographe)

1. aparat pentru înregistrarea grafică a contracției musculare; ergograf.


Ergogramă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergogramme)

1. diagramă obținută cu ajutorul unui ergograf.


Ergografic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergographique)

1. referitor sau înregistrat la ergograf.