Dictionar

absurditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație.
 
 
 
 

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.
 

inepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ineptie, lat. ineptia)

1. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate.
 

nonsens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. non-sens)

1. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate.