Dictionar

estimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estime)

1. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă.
 

estima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. estimer, lat. aestimare)

1. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete.
 

estimabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimable)

1. care poate fi estimat.
 

estimat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (estima)

1. valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori; estimație.
 

estimat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (estima)

1. căruia i s-a determinat valoarea.
2. (despre o mărime, cantitate etc.) calculat cu aproximație.
3. (navig.; sintagmă) punct ~ = punct în care se află o navă, calculat prin estimă.
4. (sintagmă) navigație ~ă = navigație care folosește estima ca procedeu de orientare și deteminare a poziției unei nave.
 

estimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estimation, lat. aestimatio)

1. estimare.
2. teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile.
 

estimativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatif)

1. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu.
 

estimator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. estimatore)

1. persoană calificată care efectuează estimări.
 

acetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
 

aprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apprécier, lat. appretiare)

1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a prețui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).
 

apreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
 

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.
 

-AXIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. axia „evaluare, valoare”)

1. „valoare, estimare”.
 

calimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. callimétrie)

1. știința măsurării și estimării cât mai exacte a calității.