OK
X
eșafod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. échafaud)
1.
platformă
ridicată
într-o
piață
publică
pentru
execuția
condamnaților
la
moarte
în
unele
țări;
(p.
ext.)
condamnare
la
moarte
(prin
tăierea
capului).
eșafoda
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv.)
Etimologie: (fr. échafauder)
1.
a
ridica
o
schelă
sau
un
eșafodaj
pentru
a
construi
sau
repara
o
clădire.
eșafodaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. échafaudage)
1.
construcție
provizorie,
pentru
lucrul
la
înălțime
al
muncitorilor.
2.
(fig.)
ansamblu
de
fapte,
argumente,
date
etc.
utile
pe
care
se
construiește
o
operă,
o
teorie,
o
ipoteză.
eșafodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. eșafoda)
1.
acțiune
de
ridicare,
asamblare
a
unei
schele
sau
eșafodaj.
2.
(fig.)
ansamblu
de
idei
pe
baza
cărora
se
alcătuiește
o
teorie,
o
ipoteză;
eșafodaj.
fermă 2
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (fr. ferme)
1.
element
de
lemn,
metal
sau
beton
destinat
să
susțină
acoperișul
unei
construcții.
2.
element
de
rezistență
din
eșafodajul
unui
tunel,
al
unui
pod
care
transmite
terenului
presiunile
masivului
de
deasupra.
3.
stavilă
formată
din
două
panouri
articulate
de
un
radier.
eșafoda
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv.)
Etimologie: (fr. échafauder)
1.
a
ridica
o
schelă
sau
un
eșafodaj
pentru
a
construi
sau
repara
o
clădire.
eșafodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. eșafoda)
1.
acțiune
de
ridicare,
asamblare
a
unei
schele
sau
eșafodaj.
2.
(fig.)
ansamblu
de
idei
pe
baza
cărora
se
alcătuiește
o
teorie,
o
ipoteză;
eșafodaj.