Dictionar

Rezultate principale (Etnologie):

Etnologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnologie)

1. ştiinţă care se ocupă cu studiul caracterelor etnice, cu structura şi evoluţia popoarelor.


Rezultate secundare (Etnologie):

Arheoetnologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arheo- + etnologie)

1. disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; paleoetnologie.


Macroetnologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (macro- + etnologie)

1. studiu etnologic al unităţilor sociale mari, ca entităţi creatoare, consumatoare şi de difuzare a civilizaţiei şi culturii.


Paleoetnologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléoethnologie)

1. ramură a etnologiei care studiază aspectele civilizaţiilor şi culturilor arhaice; arheoetnologie.


Antropofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.

2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.


Arheoetnologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arheo- + etnologie)

1. disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; paleoetnologie.


Etnolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ethnologue)

1. specialist în etnologie, ramură a antropologiei care studiază și compară diferitele culturi umane; (înv.) etnologist.


Etnosociologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnosociologie)

1. disciplină sociologică care studiază şi interpretează fenomenele sociale cu ajutorul etnologiei.


Lamento, -uri

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. lamento)

1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor.

2. (etnologie) practica folclorică a „bocitului”, ritual larg răspândit în toate colțurile lumii, constând în a exprima durerea pentru moartea unei persoane în forme stabilite tradițional (plânsete, strigăte et cetera).

3. (la pl.) expresie insistentă a durerii; lamentaţie; plânsete.


Paleoetnolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. paléoethnologue)

1. specialist în paleoetnologie, știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute.