Dictionar

eugenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eugénie)

1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilitățile de apărare și de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.
 

eugenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. eugenetisch, /II/ germ. Eugenetik)

1. adj. referitor la eugenie; eugenezic.
2. s. f. eugenie.
 

eugenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eugénisme, engl. eugenism)

1. eugenie.
2. teorie care susține ideea reacționară a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, a împărțirii oamenilor în rase inferioare și superioare.
 

eugenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. eugéniste)

1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul și implementarea unor metode menite să îmbunătățească specia umană.
2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.
3. adept al eugeniei.
 

eugenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. eugenic, fr. eugénique)

1. care se referă la eugenie sau eugenism (metode de ameliorare a patrimoniului genetic al grupurilor umane).
2. care aparține eugeniei sau eugenismului.