Rezultate principale (Alteraţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)
1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.
Rezultate secundare (Alteraţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)
1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. caséification)
1. proces de precipitare a cazeinei.
2. (med.) alteraţie necrotică a unui ţesut, urmată de apariţia unei substanţe cu aspect cazeos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. choroïdose)
1. alteraţie vasculară degenerativă neinflamatorie a coroidei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idioglossie)
1. alteraţie a limbajului constând în substituirea cuvintelor, inversiuni sau omisiuni de sunete.