euro

Parte de vorbire:  s.m.inv.  
Etimologie: (fr. euro)

1. moneda unică a Uniunii Europene.
2. (cu valoare de adj.) zonă ~ = zonă monetară care reunește țările Uniunii Europene care au adoptat euro ca monedă națională.
3. (simb.) €.

EURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. euro-)

1. „în sau din Europa; specific Europei”.

euroarab

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (euro1- + arab)

1. referitor la relația dintre Europa și lumea arabă.

euroatlantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (euro1- + atlantic)

1. referitor la țările Europei care aparțin Alianței Atlanticului de Nord (NATO).

eurobancă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (euro1- + bancă)

1. denumire generică dată băncilor situate în Europa, care efectuează și operații în valută străină (eurodolari).

eurocentrist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (euro1- + centrist)

1. care consideră Europa drept centru.

Eurocity

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. Eurocity)

1. tren care face legătura între marile orașe ale Europei.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.

airbus

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s. propriu  
Etimologie: (fr., engl. airbus)

1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.

albanez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.

ALEURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aleuro-, cf. gr. aleuron „făină”)

1. „făină, gluten, aleuronă, făinos, glutinos”.