Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. évader, lat. evadare)
1. a fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evada)
1. (cel) care a fugit din închisoare sau de sub pază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Levade)
1. (echit.) mişcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attroupement)
1. (jur.; în trecut) evadare săvârşită de mai multe persoane acţionând sub influenţa unei sugestii colective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + realizare)
1. sindrom psihotic caracterizat prin pierderea noţiunii realului, evadarea din realitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. escapism, fr. escapisme)
1. tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate.
2. (prin ext.) evitarea conflictelor, fuga din fața obstacolelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évasionnisme)
1. evaziune de la anumite obligaţii.
2. tendinţă în artă de a cultiva evadarea din realitatea vieţii sociale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évasion, lat. evasio)
1. evadare.
2. sustragere de la anumite obligaţii.
3. ~ fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prépsychose)
1. ansamblu de stări psihopatologice care lasă să se întrevadă o evoluţie psihotică ulterioară.