Dictionar

Rezultate principale (Exarh):

Exarh

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.

2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.

3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.


Rezultate secundare (Exarh):

Exarhat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)

1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.

2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.

3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.


Exarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. ἐξαρχία)

1. provincie din Imperiul Roman de Răsărit care era guvernată de un exarh; exarhat.

2. funcție de exarh; exarhat.


Exarhat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)

1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.

2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.

3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.


Exarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. ἐξαρχία)

1. provincie din Imperiul Roman de Răsărit care era guvernată de un exarh; exarhat.

2. funcție de exarh; exarhat.