Rezultate principale (Exarh):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)
1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.
3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.
Rezultate secundare (Exarh):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)
1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. ἐξαρχία)
1. provincie din Imperiul Roman de Răsărit care era guvernată de un exarh; exarhat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)
1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. ἐξαρχία)
1. provincie din Imperiul Roman de Răsărit care era guvernată de un exarh; exarhat.