Dictionar

Rezultate principale (Exercita):

Exercita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exercitare)

1. a îndeplini o funcţie, a practica o profesiune etc.

2. a valorifica o influenţă, un drept etc.


Rezultate secundare (Exercita):

Exercitare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (exercita)

1. acțiunea de a exercita și rezultatul ei.

2. practicare a unei funcții, a unei profesii etc.

3. valorificare a unui drept, a unui privilegiu etc.

4. îndeplinirea unui rol, a unei acțiuni.

5. (antonim) neexercitare.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Abstenţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstentionnisme)

1. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.

2. doctrină care susține această atitudine.


Abstenţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.

2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.