Dictionar

exorație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. exoratio, fr. exoration)

1. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva.
2. cerere de iertare, de clemență, adresată lui Dumnezeu.
3. (var.) (înv.) essorațiune, (înv.) exorațiune.