Dictionar

 
 
 
 

abuzator, - oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (abuza + -tor)

1. I. care abuzează, care înșală.
2. II. cel care abuzează, care înșală; seducător și violator.
 
 
 
 

alcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolique)

1. adj. care conține alcool.
2. referitor la alcool(ism).
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; bețiv.
 
 

antialcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. antialcoolique)

1. (cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul.
 

arbitrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arbitraire, lat. arbitrarius)

1. adj. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic.
2. (făcut) la întâmplare.
3. s. n. faptă, acțiune, situație arbitrară (I).