Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. alluvium)
1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alluvion, lat. alluvio)
1. material detritic transportat şi depus de apele curgătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affouillement)
1. dislocare şi spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundaţiei unei construcţii de pe fundul apelor curgătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)
1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanadin)
1. granat de culoare roşie-brună din şisturile cristaline şi aluviuni, abraziv sau piatră semipreţioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alluvial)
1. referitor la sau produs de aluviuni; aluvionar.
2. sol ~ = sol sedimentar care provine (sau/și încă se dezvoltă) din aluviuni.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. alluvionner)
1. (despre un curs de apă) a depune aluviuni.
2. a crește un teren prin acumularea de aluviuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alluvionnaire)
1. (geol.) produs de aluviuni, care ține de aluviuni; referitor la aluviuni; aluvial.