Dictionar

aluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face să se înţeleagă altceva.
 

a face aluzie

Parte de vorbire:  loc. verb.  
Etimologie: (compus din face și aluzie)

1. (despre un discurs, scris etc.) a spune sau a menționa într-un mod aluziv; a aluziona.
 

jaluzie

Parte de vorbire:  s.f. (fr. înv.)  
Etimologie: (fr. jalousie)

1. sentiment de invidie față de alții care posedă mai multă bogăție, au mai mult succes etc.
2. dispoziție anxioasă și chinuitoare a unei persoane care se teme că persoana iubită va prefera pe altcineva și va fi infidelă.
3. (psihologie) dorința de stăpânire exclusivă a celuilalt.
4. (sinonim) gelozie.
 

zăluzie

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (zălud + -ie)

1. rătăcire a minții; prostie, nebunie.
2. (prin ext.) stare în care se află cel zăpăcit; zăpăceală.
 

alegoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.
 

aluziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
 

apropo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. à-propos)

1. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba!Is. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva.
 

beoţian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
2. I. (înv.) greoi la minte.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
 

goliat

Parte de vorbire:  s.m. (și nume propriu)  
Etimologie: (fr. Goliath - uriaș menționat în Biblie)

1. personaj din Vechiul Testament.
2. (prin aluzie la personajul biblic) gigant sau om de statură uriaşă.
 

insinua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insinuer, lat. insinuare)

1. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc.
2. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura.