Dictionar

Rezultate principale (Extermina):

Extermina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exterminer, lat. exterminare)

1. a nimici complet, a distruge.


Rezultate secundare (Extermina):

Exterminant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exterminant)

1. care extermină; care distruge complet, în întregime.


Exterminaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extermination, lat. exterminatio)

1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.

2. proces menit distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.

3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.

4. (var.) (înv.) esterminațiune.


Exterminator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exterminateur, lat. exterminator)

1. (cel) care extermină, nimicitor.


Decima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décimer, lat. decimare)

1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi.

2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra.


Dezinsecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinsection, désinsectisation)

1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.


Eradicaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éradication)

1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.

2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.

3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.

4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.

5. (var.) (înv.) eradicațiune.


Exterminant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exterminant)

1. care extermină; care distruge complet, în întregime.


Exterminator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exterminateur, lat. exterminator)

1. (cel) care extermină, nimicitor.


Exterminaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extermination, lat. exterminatio)

1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.

2. proces menit distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.

3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.

4. (var.) (înv.) esterminațiune.