Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. extorquer, lat. extorquere)
1. a obţine ceva (în special bani) cu forţa, prin ameninţări; a stoarce.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (extorca)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva de la cineva prin forță, amenințare, șantaj sau prin orice alt mijloc de presiune.
3. (var.) estorcație, estorcațiune, extorcațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concussion, lat. concussio)
1. extorcare de bani făcută de un funcţionar public.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (extorca)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva de la cineva prin forță, amenințare, șantaj sau prin orice alt mijloc de presiune.
3. (var.) estorcație, estorcațiune, extorcațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extorsion, lat. extorsio)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva cu forța, prin șantaj, intimidare sau prin orice alte mijloace de presiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. kidnapping)
1. răpire (de copii), cu scopul de a extorca bani sau a teroriza.