extrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. extrahere)

1. a separa ceva dintr-o materie încorporată.
2. a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
3. a scoate un citat, un fragment dintr-un text.
4. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

aloe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloès, lat., gr. aloe)

1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină.

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.

amalgamator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgamateur)

1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.

anil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anil)

1. plantă exotică din care se extrage indigoul; indigotier.