Dictionar

 
 

alveolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolaire)

1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori.
 

alveolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. alvéolé)

1. cu alveole; în formă de alveolă.
2. care are cavități mici alveoliforme.
 

ALVEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. alveus „cavitate, albie, adâncitură”)

1. „alveolă, alveolar”.
 

ALVEOL(O)-, ALVEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. alvéol/o/-, alvéo-, cf. lat. alveolus)

1. „alveolă”.
 

alveolită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolite)

1. (med.) inflamație care afectează alveola dentară.
2. (med.) inflamație care afectează alveola pulmonară.
 

alveoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.
 

alveoloclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alveoloclasia)

1. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbția țesutului osos.
 

alveoloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alveoloplasty)

1. reconstituire a crestei alveolare dentare.