OK
X
extravaganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. extravagance)
1.
manifestare,
ținută
neobișnuită,
bizară;
excentricitate.
barochism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)
1.
tendință
artistică
care
se
manifestă
prin
mișcare,
tematică
extravagantă,
ornamentație
excesivă,
gustul
efectelor
teatrale
și
uluitoare;
barocitate.
bizarerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bizarrerie)
1.
ciudățenie,
extravaganță;
fantezie.
capriciu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caprice, it. capriccio)
1.
dorință
trecătoare,
extravagantă;
gust
neobișnuit,
ciudat;
toană.
2.
(muz.)
piesă
cu
caracter
capricios,
de
virtuozitate,
de
construcție
liberă.
donchihotism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. donquichottisme)
1.
purtare
extravagantă
a
unui
om
care
urmărește
scopuri
irealizabile,
pentru
care
desfășoară
un
eroism
steril,
în
luptă
cu
obstacole
imaginare.
excentricitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. excentricité)
1.
(mat.)
însușirea
unui
punct
de
a
nu
fi
în
centrul
unei
figuri.
2.
raport
constant
al
distanțelor
de
la
un
punct
al
unei
conice
la
focar
și
la
directoarea
corespunzătoare.
3.
(tehn.)
distanța
dintre
axele
de
rotație
a
două
piese
care
au
același
centru.
4.
asamblare
defectuoasă
a
două
piese
coaxiale
sau
concentrice.
5.
originalitate,
extravaganță;
excentrism.
excentrism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (excentr/ic/ + -ism, cf. fr. excentrisme)
1.
mod
de
a
gândi,
de
a
acționa
sau
de
a
vorbi
care
se
îndepărtează
de
cel
al
oamenilor
obișnuiți,
de
la
„norma”
socială;
excentricitate,
originalitate,
extravaganță.