Dictionar

Rezultate principale (Amalgam):

Amalgam

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amalgame, lat. amalgama)

1. aliaj de mercur cu alt metal.

2. amestec metalic servind pentru obturarea cavităţii unui dinte2. (fig.) amestec de elemente diverse.


Rezultate secundare (Amalgam):

Amalgama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).

2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.

3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.


Amalgamat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (amalgama)

1. amestecat cu mercur.

2. amestecat în mod eterogen.


Amalgamator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amalgamateur)

1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.


Amalgamiza

Parte de vorbire: vb. (grupa I)
Origine: (amalgam + -iza)

1. a combina pentru a forma o singură organizație sau structură.

2. (chimie) a alia (un metal) cu mercur.


Amalgama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).

2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.

3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.


Plombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Plombe)

1. lucrare de astupat o carie dentară.

2. amalgam, porţelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată.

3. construcţie care completează spaţiul gol dintre alte două construcţii.

4. umplere a unei gropi din asfalt.


Potpuriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pot-pourri)

1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fără o strânsă legătură între ele.

2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam.


Taoism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. taoïsme)

1. doctrina lui Lao-tzu.

2. direcție principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”.

3. religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-tzu și al diverselor credințe.

4. (var.) daoism.