Dictionar

Rezultate principale (Falset):

Falset

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. falsetto)

1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti; voce de cap.

2. executare falsă a unei piese muzicale.

3. în ~ = cu voce ascuţită.


Rezultate secundare (Falset):

Falsetist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.


Flamenco

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)

1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.

2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.


Tenorino

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tenorino)

1. tenor lejer, care cântă în falset.


Falsetist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)

1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.