Rezultate principale (Falset):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. falsetto)
1. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti; voce de cap.
2. executare falsă a unei piese muzicale.
Rezultate secundare (Falset):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)
1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)
1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tenorino)
1. tenor lejer, care cântă în falset.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. falsettiste)
1. (muzică clasică) cântăreț cu timbru de falset; contratenor.