Dictionar

fanatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanatisme)

1. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem.
2. devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari.
 

fanatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fanatique, lat. fanaticus)

1. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă.
2. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant.
 

ismailit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ismailite)

1. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem.
 

sectant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lat. sectans)

1. I. propriu, specific unei secte; sectar.
2. (prin ext.) care dă dovadă de intoleranță; intolerant.
3. care dă dovadă de exclusivism, de fanatism; exclusivist, fanatic.
4. II. adept al unei secte religioase.
 

sectar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sectaire)

1. I. care ține de sectă; privitor la sectă; care manifestă sectarism; sectant.
2. care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu; exclusivist, fanatic.
3. II. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice).
4. membru al unei secte religioase; (înv.) sectator.
5. persoană care are opinii înguste, intolerante și violente.
6. (antonime) eclectic, liberal.
 

supervedetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. supervedette)

1. persoană care se bucură de o popularitate excepțională (activând în special în lumea artei, divertismentului, sportului) și care este obiectul unei mari admirații sau fanatism popular; superstar.
 

voltairianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voltairianisme)

1. filozofia lui Voltaire, care afirmă, pe linia raționalismului, ireligiozitatea epicuriană și antiascetică, criticând totodată fanatismul, prejudecățile, intoleranța și abuzurile de orice fel.