Dictionar

Rezultate principale (Ambala):

Ambala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.

2. a face un motor depăşească turaţia normală.

3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.

4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.


Rezultate secundare (Ambala):

Ambalaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emballage)

1. împachetare; material în care se împachetează ceva.


Dezambala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désemballer)

1. tr. a scoate din ambalaj.

2. a face ca un motor ambalat revină la turaţia normală.

3. refl. (fig.) a se elibera de griji, a se retrage dintr-o acţiune.


Reambala

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re1- + ambala)

1. a ambala din nou; a repune înapoi într-un ambalaj, în ambalajul său.

2. a împacheta ceea ce a fost despachetat; a reîmpacheta.


Trambala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. trimbaler)

1. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta.


Balota (1)

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.


Bax

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. box)

1. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj.


Brut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găseşte în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.

2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producţie, pierderile, impozitul etc.


Bruto

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. bruto, germ. brutto)

1. cu totul, nescăzând greutatea ambalajului, cheltuielile.


Cartuş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc.

2. piesă de hârtie care conţine un exploziv.

3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).

4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze.

5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuşi.

6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de ţigări sau sticle de băutură.


Complet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârşit, deplin.

2. opere ~e = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor.

3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.

4. adv. în întregime, cu desăvârşire.

5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă.

6. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem.

7. compleu.