Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)
1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.
2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.
3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.
4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + fetişism)
1. fetişism prin apariţia excitaţiei sexuale în prezenţa unui obiect personal al subiectului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + fetişism)
1. fetişism prin apariţia excitaţiei sexuale în prezenţa unui obiect personal al subiectului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fétichiste)
1. I. referitor la fetișism, propriu fetișismului.
2. care practică fetișismul; care crede în fetișuri.
3. (prin anal.) care are o admirație sau un respect exagerat pentru cineva sau ceva.
4. II. adept al fetișismului; cel care practică fetișismul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. podophilie)
1. parafilie în care interesul sau atracția sexuală este declanșată de vederea piciorului; fetișismul picioarelor.