ambient

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. ambient, it. ambiente)

1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.

ambienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ambient)

1. a crea un ambient, o ambianță (plăcută).

ambiental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambiental, it. ambientale)

1. care este specific unui anumit mediu (ambient); care aparține ambientului; referitor la ambient.

ambienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ambient)

1. a crea un ambient, o ambianță (plăcută).

ambiental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambiental, it. ambientale)

1. care este specific unui anumit mediu (ambient); care aparține ambientului; referitor la ambient.

bazal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basal)

1. referitor la bază, al bazei.
2. (fig.) care este fundamental, esențial.
3. (biol.) care privește sau care constituie baza unui organ.
4. membrană ~ă = membrană care separă celulele epiteliale de mediul conjunctiv ambiental.
5. metabolism ~ = metabolism minim al unui organism în repaus.

muzică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
10. ~ militară = fanfară.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.
13. (var.) musică.

sincronizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. synchroniseur)

1. factor de ambient care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm.

ambiant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ambiens
2. FR ambiant; entourant
3. EN ambient; surrounding; encircling
4. DE umgebend; Umgebung
5. RU окружaющий
6. HU körülvevő, körülövező, környezet