Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Philanthropinismus)
1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind să făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)
1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)
1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.
2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.