Rezultate principale (Filetă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filet)
1. unealtă în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul şi pe coperta cărţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filéter)
2. a tăia carnea de vită sau de peşte în fileuri.
Rezultate secundare (Filetă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fileta)
1. acțiunea de a fileta și rezultatul ei.
2. executare a unui filet; filetat, ghiventare.
3. tăiere în fileuri a cărnii (de vită, de porc et cetera).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fileta)
1. acțiunea de a fileta; executare a unui filet; filetare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fileta)
1. (despre piese, șuruburi etc.) care are filet, prevăzut cu filet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boulon)
1. tijă cilindrică de metal, filetată la un capăt, la îmbinarea a două piese.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fileta)
1. acțiunea de a fileta; executare a unui filet; filetare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. fitting, germ. Fitting)
1. piesă tubulară filetată la capete, folosită pentru asamblarea demontabilă a ţevilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Gewinde)
1. șanț elicoidal pentru înfiletare; filet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. goujon)
1. tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, la îmbinarea demontabilă a două piese.
2. bară de oțel îngropată în stratul de rezistență al unei îmbrăcăminți rutiere din beton, paralelă cu axa drumului la rosturile transversale de dilatație ale planșelor.
3. piesă îngropată în zidărie pentru a permite fixarea prin cuie sau șuruburi a tocului unei uși ori ferestre; diblu, ghermea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prison)
1. tijă metalică filetată la capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese.