Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filtrer)
1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc.
2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații.
3. a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
4. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. filtrable)
2. (biologie) califică un agent infecțios care, datorită dimensiunilor sale foarte mici, poate trece prin filtrele care rețin bacteriile.
3. virus ~ = virus care provoacă boli infecțioase, atât de mic încât își păstrează infecțiozitatea după ce trece printr-un filtru (ultra)fin; virus filtrant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filtrage)
1. filtrare; (spec.) separare a anumitor radiaţii, unde; operaţie prin care se selectează o parte din informaţia înregistrată într-o maşină de calculat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. filtrant)
1. care filtrează, care serveşte la filtrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filtrat)
1. lichid obţinut prin filtrare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. filtration)
1. acțiunea de a filtra și rezultatul ei; filtrare, filtraj.
2. acțiune prin care un lichid este trecut printr-un corp poros, menit să-l limpezească, să-l purifice; trecerea unui lichid printr-un filtru.
3. (despre unde electrice) acțiune de trecere printr-un dispozitiv care oprește anumite unde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/infiltrer)
1. refl. (despre lichide) a pătrunde prin porii corpurilor solide (ca prin filtru).
2. tr., refl. (fig.) a pătrunde, a face să pătrundă, a (se) strecura neobservat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochromatique)
1. care prezintă alocromatism.
2. (despre cristale) a cărui culoare se datorează în principal infiltrării unor produse străine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiolipome)
1. angiom infiltrat în ţesutul adipos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assécher, lat. assicare)
1. a îndepărta apele de infiltraţie dintr-un teren; a deseca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cardiomalacie)
1. (med.) distrofie a mușchiului cardiac, prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi; înmuierea pereților inimii.