Dictionar

ambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secțiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecție la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.
 

contraetambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-étambot)

1. piesă care dublează etamboul spre interiorul navei.
 

etambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étambot)

1. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la pupă.
2. piesă de rezistență din scheletul unui avion, la extremitatea din spate a fuzelajului.
 

lambou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lambeau)

1. bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații; segment de țesut moale reținut în timpul amputării unui membru pentru a acoperi părțile osoase și a obține o cicatrice moale.
2. ceea ce rămâne dintr-un întreg divizat, rupt, uzat; fâșie, parte, fragment.
 

cardiomiopexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardio- myopéxie)

1. fixare chirurgicală la miocard a unui lambou muscular bogat vascularizat.
 

contraetambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-étambot)

1. piesă care dublează etamboul spre interiorul navei.
 

deadwood

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. deadwood)

1. legătură la proră și la pupă între etravă și, respectiv, etambou și chilă.