finaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. finaliser)

1. a duce, a realiza ceva până la sfârșit.
2. a orienta ceva spre un scop precis.
3. a termina ceva, punând la punct ultimele detalii; a termina o sarcină administrativă, un proiect etc.

finalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. finaliza)

1. acțiunea de a finaliza și rezultatul ei.
2. orientare spre un scop precis.
3. îndeplinire a unei acțiuni.
4. punere la punct a ultimelor detalii.

finalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. finaliza)

1. (despre lucrări) terminat, dus până la capăt.

decroșaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (I. fr. décrochage, II. fr. décrochement)

1. acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșare.
2. I. acțiunea de a desprinde un obiect suspendat.
3. (educație) abandonarea unui curs înainte de finalizarea acestuia.
4. II. (arhitectură) decalaj între două elemente.
5. (geol.) falie în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor.

finisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. finissage)

1. acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisare.
2. ultimele operațiuni pentru a termina, finaliza o lucrare, un produs.
3. (concret.) aspectul finit al unui obiect; finisare.

revolut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révolu, lat. revolutus)

1. care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit.
2. (vorbind de un astru) care a finalizat, și-a parcurs ciclul.
3. (bot.; despre unele părți ale plantelor) răsfrânt, întors în afară, în jos.

finalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. finaliza)

1. acțiunea de a finaliza și rezultatul ei.
2. orientare spre un scop precis.
3. îndeplinire a unei acțiuni.
4. punere la punct a ultimelor detalii.

avortare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. avorta)

1. pierdere prematură întâmplătoare sau provocată a gravidității; nefinalizarea unei sarcini.
2. evacuarea produsului de concepție înainte ca acesta să fie viabil; manevră care are ca rezultat această expulzare.
3. (despre un organ, plantă, fruct etc.) dezvoltare incompletă.
4. (fig.) distrugere a unor iluzii sau concepții pozitive.
5. (fig.) nerealizare a unui scop; eșecul unei afaceri, al unui proiect.
6. (sinon.) avortat.
7. (var.) abortare.

post-factum

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. post + factum)

1. după faptă sau eveniment; ulterior, după consumarea faptului; în retrospectivă.
2. (motto, latină) post factum lauda = lauda după fapt (folosit pentru a semnifica că, înainte de a lăuda, este mai bine să aștepți ca un fapt să fie finalizat, ca efectele acestuia să se vadă).
3. (motto, latină) post factum nullum consilium = după fapt, orice sfat este nul (folosit pentru a semnifica că, după ce un fapt s-a produs, nu mai există remediu, este inutil să-l discutăm).