fine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fine)

1. sfârșit.
2. în ~ = în sfârșit; (muz.) al ~ = până la capăt.

diolefine

Parte de vorbire:  s.f. pl. (desuet)  
Etimologie: (fr. dioléfines)

1. (biochimie) hidrocarburi care conțin două legături duble carbon-carbon; diene.

finet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. finette)

1. țesătură de bumbac pufoasă din care se fac obiecte de lenjerie.

finețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. finesse, it. finezza)

1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe.
2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături.
3. raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice.
4. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie.
5. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate.

finez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. finnois)

1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene și mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.

fosfine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phosphines)

1. clasă de compuși organici din hidrogenul fosforat.

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

acromastită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acromastite)

1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.

afanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aphanite)

1. rocă cu granule fine, cu o contextură compactă.

aluminoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.

apomorfină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apomorphine)

1. derivat al morfinei, fără acțiune analgezică sau hipnotică.