Dictionar

Rezultate principale (Fistulă):

Fistulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fistule, lat. fistula)

1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces.

2. canal făcut pe cale chirurgicală, care uneşte un organ intern cu exteriorul.

3. ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului.


Rezultate secundare (Fistulă):

FISTULO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. fistulo-, cf. fistula „tub, țeavă”)

1. „fistulă, canal anatomic”.


Fistulografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fistulographie)

1. punere în evidenţă a dimensiunilor unui traiect fistular cu ajutorul razelor X.


Pilorostomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pylorostomie)

1. fistulă gastrică, practicată la nivelul pilorului pentru a remedia o stenoză esofagiană.


SIRING-, SIRINGO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. syring/o/-, cf. gr. syrinx, -ingos)

1. „canal, tub, fistulă”.


Stercorar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stercoraire)

1. adj. care crește pe excremente, cu care se hrănește.

2. fistulă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale.

3. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare.


Stilet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stylet)

1. pumnal cu lama triunghiulară, foarte subţire şi cu vârf ascuţit.

2. mic tub de metal fin şi flexibil, cu care se sondează o plagă sau se introduce un fitil într-o fistulă.

3. organ fin şi ascuţit, la unele insecte.