Rezultate principale (Fistulă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fistule, lat. fistula)
1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces.
2. canal făcut pe cale chirurgicală, care uneşte un organ intern cu exteriorul.
3. ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului.
Rezultate secundare (Fistulă):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. fistulo-, cf. fistula „tub, țeavă”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fistulographie)
1. punere în evidenţă a dimensiunilor unui traiect fistular cu ajutorul razelor X.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pylorostomie)
1. fistulă gastrică, practicată la nivelul pilorului pentru a remedia o stenoză esofagiană.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. syring/o/-, cf. gr. syrinx, -ingos)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stercoraire)
1. adj. care crește pe excremente, cu care se hrănește.
2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale.
3. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stylet)
1. pumnal cu lama triunghiulară, foarte subţire şi cu vârf ascuţit.
2. mic tub de metal fin şi flexibil, cu care se sondează o plagă sau se introduce un fitil într-o fistulă.
3. organ fin şi ascuţit, la unele insecte.