Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixateur)
1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată.
2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră.
3. agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii.
4. piesă folosită la lucrări de asamblare.
5. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (cățăra + suf. -ător)
1. adj. fixător, care se prinde.
2. (d. plante) care crește în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc.
3. (d. animale) care se urcă la mari înălțimi.
4. (d. păsări) care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc.
5. s.m.f., adj. (persoană) care se cațără.
6. s.f. (ornit.; reg.) ciocănitoare.
7. s.f. (ornit.; reg.) scorțar.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. affixus, vb. fixa)
1. adj. prins într-un loc determinant, astfel încât să nu poată fi mișcat; înțepenit.
3. imobil; stabilit într-un anumit loc.
4. (d. un termen, o oră, un preț etc.) riguros determinat.
6. (chm; d. corpuri) care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă.
7. (chm; d. corpuri) care a fost împiedicat să se volatilizeze.
8. (d. materiale fotografice developate) tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii.
9. (d. un colorant) care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii.
10. (d. un desen) acoperit cu un fixativ.
11. (biol.; d. celule sau țesuturi) stabilizat cu ajutorul unui fixator, în vederea examenului microscopic.