Rezultate principale (Ambușură):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)
1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.
Rezultate secundare (Ambușură):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lituus)
1. baston încovoiat purtat de auguri.
2. instrument muzical conic, cu ambuşură, de origine etruscă, la romani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)
1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.
2. capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.