OK
X
flan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flan)
1.
tartă
garnisită
cu
cremă,
făcută
din
ouă
și
fructe;
tort.
flana
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. flâner)
1.
a
călători
mult
și
fără
țintă;
a
hoinări.
2.
a
pierde
timpul
cu
nimicuri.
flanc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flanc)
1.
extremitate
laterală
a
unei
formații,
a
unui
dispozitiv
de
luptă.
2.
din
~
=
dintr-o
parte;
în
~
(câte
unul)
=
unul
în
spatele
altuia.
3.
carton
special
care
servește
la
confecționarea,
prin
presare,
a
matrițelor
de
stereotipie.
4.
(teatru)
nume
dat
panourilor
care
servesc
la
alcătuirea
decorurilor.
5.
porțiune
laterală
dintr-o
cută
de
teren,
în
care
straturile
își
mențin
înclinarea
aproximativ
constantă.
6.
fiecare
dintre
părțile
laterale
exterioare
ale
unei
nave.
7.
fiecare
dintre
cele
două
porțiuni
laterale
ale
peretelui
abdominal.
flanca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. flanquer)
1.
a
apăra,
a
susține
din
flanc.
2.
(fig.)
a
însoți
pe
cineva
(pentru
a-l
păzi).
3.
a
trage
asupra
flancului
unei
(sub)unități
dintr-o
direcție
perpendiculară
pe
direcția
sa
de
acțiune.
4.
(despre
un
grup
de
clădiri)
a
mărgini
lateral.
flancat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (flanca)
1.
(arhit.;
despre
un
masiv
pătrat)
care
are
fața
armată
cu
o
coloană.
2.
(herald.;
despre
unele
mobile)
paralele
cu
laturile
scutului.
flancgardă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flancgarde)
1.
detașament
destinat
a
proteja
flancul
unei
trupe
în
mers.
flancher
Parte de vorbire:
I. s.m., II. s.m. (înv.)
Etimologie: (I. engl. flanker; II. fr. flanqueur)
1.
I.
(rugby)
jucator
(aripă)
de
linia
a
treia.
2.
II.
soldat
de
infanterie
sau
cavalerie
care
susținea
flancurile
unei
armate
sau
coloane.
asibilație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. assibilation)
1.
(lingvistică)
modificarea
fonetică
a
unei
consoane
rezultând
o
sibilantă
(consoană
siflantă);
asibilare.
2.
(var.)
(înv.)
asibilațiune.
barhet
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Barchent)
1.
țesătură
de
bumbac
(cu
sau
fără
desene),
flanelată
pe
una
din
fețe,
folosită
pentru
confecționarea
hainelor.
barrancos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. barrancos)
1.
pl.
mici
văi
formate
de
ape
pe
flancurile
unui
con
vulcanic.
bastion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bastion)
1.
lucrare
de
fortificație
în
formă
de
turn
scund
și
puternic,
cu
două
flancuri
și
două
fețe.
2.
(fig.)
ceea
ce
constituie
un
sprijin
solid.
caponieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caponnière, it. capponiera)
1.
cazemată
cu
două
ambrazuri,
ale
cărei
arme
flanchează
două
direcții.
2.
nișă
în
peretele
unui
tunel.
flamand, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. flamand)
1.
(locuitor)
din
Flandra.
2.
(s.
f.)
grai
al
limbii
olandeze
vorbit
în
nordul
Belgiei.