Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flatulence)
1. acumulare excesivă de gaze în stomac şi în intestine; flatuozitate, meteorism.
2. evacuare frecventă, abundentă şi necontrolată, a gazelor din intestine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + flatulent)
1. (medicament) care combate flatulenţa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flatulent)
1. care este însoțit de flatulență; produs prin flatulență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatuosité)
1. (med.) gaz acumulat în intestin, care este evacuat prin gură sau prin anus; flatulenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gastro-entérite)
1. (med.) inflamație a sistemului digestiv, cauzată de obicei de consumul de apă sau alimente contaminate cu bacterii, care poate duce la greață, vărsături, crampe abdominale, flatulență și diaree, precum și deshidratare, febră și cefalee (dureri de cap); enterogastrită.