Dictionar

flocul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. flocule, lat. flocculus)

1. fiecare dintre regiunile discului solar care apar pe fotografii sub formă de nori strălucitori.
 

flocula

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. floculer)

1. (despre soluții coloidale) a se coagula sub formă de flocoane; a se coagula prin floculație.
2. (antonim) a deflocula, a peptiza.
 

floculant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. floculant)

1. (agent) care provoacă flocularea.
 

floculare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (flocula)

1. acțiunea de a flocula; coagulare sub formă de flocoane; floculație.
2. (antonim) defloculare.
 

floculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. floculation)

1. acțiunea de a flocula; floculare.
2. proces prin care particulele mici dintr-un lichid se unesc pentru a forma mase mai mari, aglomerate, numite flocoane.
 

floculator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. floculateur)

1. bazin circular pentru epurarea apelor prin floculație.
 

floculos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT flocculosus
2. FR méchu; méchuleux
3. EN flocculose
4. DE mit haarschüppchen; kleinflockig; feinflockig
5. RU с мелкими хлопьями; мелкоклочковaтый
6. HU bolyhocskás
 

anticoagulant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anticoagulant)

1. (substanță) care împiedică sau întârzie coagularea sângelui; antifloculant.
2. (antonime) coagulant, coagulator.
 

deflocula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. défloculer)

1. (chimie) a separa flocoanele asociate ale unui coloid; a efectua o defloculare.
2. (antonim) a flocula.
 

flocula

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. floculer)

1. (despre soluții coloidale) a se coagula sub formă de flocoane; a se coagula prin floculație.
2. (antonim) a deflocula, a peptiza.
 

floculant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. floculant)

1. (agent) care provoacă flocularea.
 

floculator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. floculateur)

1. bazin circular pentru epurarea apelor prin floculație.
 

floculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. floculation)

1. acțiunea de a flocula; floculare.
2. proces prin care particulele mici dintr-un lichid se unesc pentru a forma mase mai mari, aglomerate, numite flocoane.