floretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fleuret, germ. Fleurett)

1. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă.
2. probă de scrimă practicată cu această armă.

botă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botte)

1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.

degaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégager)

1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera.

floretist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. fleurettiste)

1. scrimer, sportiv luptător cu floreta.

muline

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moulinet)

1. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta).
2. a face ~uri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă.

scrimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scrima, după fr. escrime)

1. sport constând în a mânui sabia, spada și floreta.

tușaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tuşă + -averaj)

1. (sport) raportul de puncte la floretă, scrimă și box.