Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flottation)
1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor.
2. separarea semințelor prin scufundarea lor în apă.
3. flotare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flottabilité)
1. capacitate de plutire a unui corp; caracter flotabil.
2. raportul dintre volumul părţii nescufundate şi volumul total al unui corp plutitor.
3. proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( flota)
1. acțiunea de a flota; flotaj.
2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale.
3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație.