Rezultate principale (Folio):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folio, lat. /in/folio)
1. foaie de hârtie îndoită o singură dată şi formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte.
3. peliculă care, aplicată pe o hârtie subţire, serveşte la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.
Rezultate secundare (Folio):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foliole, lat. foliolum)
1. fiecare dintre frunzuliţele care formează o frunză compusă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. foliolaire)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. foliolé)
1. (despre frunze compuse) format din foliole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. in folio)
1. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două (patru pagini).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aptère, gr. apteros)
1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, peţiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifolié)
1. (despre plante) cu două frunze; difil.
2. (despre plante) cu două foliole; bifioliolat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifoliolé)
1. (despre frunze compuse) cu numai două foliole.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenné)
1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (compune)
1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenţă ~ă = inflorescenţă din mai multe inflorescenţe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenţă.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinaţie (3).