Dictionar

-FOR, -FORĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phore, cf. gr. phoros „care poartă, care sprijină”)

1. „care poartă, care susține, care conține, purtător, suport, bază”.
 

-FOR, -FORĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phore, cf. gr. phoros „care poartă, care sprijină”)

1. „care poartă, care susține, care conține, purtător, suport, bază”.
 

-FOREZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phorèse, cf. gr. phoresis „deplasare, împrăștiere, transport”)

1. „împrăștiere, diseminare, migrație, deplasare”.
 

-FORIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phorie, cf. gr. phorein „a se simți, a se comporta”)

1. „purtare, comportament, atitudine”.
 

-FORM

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -forme, cf. lat. forma „figură, imagine”)

1. „aspect, formă, înfățișare”.
 

colocvialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. colloquialism)

1. colocvialitate.
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
 

exegetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exégétique)

1. care explică, interpretează; bazat pe exegeză.
2. școală ~ă = curent în dreptul burghez care consideră că textele de lege trebuie interpretate scrict literal și logic-formalist.
 

gram 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gramme, gr. gramma)

1. unitate de măsură a masei, a mia parte dintr-un kilogram.
2. ~-forță = unitate de măsură pentru forță, a mia parte dintr-un kilogram-forță.
 

kilogram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kilogramme)

1. unitate de măsură pentru masă, egală cu 1000 g.
2. unitate fundamentală de măsură a masei, egală cu masa unui litru de apă distilată la temperatura de 4°C.
3. ~-forță = unitate de măsură a forței, având o valoare egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația pământească normală.
 

bifurcat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bifurcatus; bifurcus; furcatus
2. FR bifurqué; fourchu
3. EN bifurcate; twice-forked; two-prongend; two forked; furcate
4. DE zweigabelig; doppeltgabelig; gegabelt; gabelig; verästelt
5. RU двувильчaтый; рaздвоенной вильчaтый; вильчaто рaзветвленный
6. HU villás, kétágú, két villaágú
 

sporogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sporogenesis; sporogonia; sporificatio; sporulatio
2. FR sporogènese; sporulation
3. EN sporogenesis; sporulation; spore-formation
4. DE Sporogenese; Sporenbildung; Sporulation
5. RU спороrенез; обaзовaние спор; споруляция
6. HU sporogenezis; spóraképződés