Dictionar

forte

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. forte, lat. fortis)

1. adj. inv. tare, puternic.
2. a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuși.
3. adv. (muz.) tare.
4. ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

fortepiano

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. fortepiano)

1. (muz.) piano (și numai prima notă forte).
 

mezzo-forte

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mezzo forte)

1. (muz.) cu intensitate moderată, între piano și forte.
 

acvafortist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. acquafortista)

1. gravor în acvaforte.
2. (var.) acuafortist.
 

adinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adynamie)

1. lipsă totală a forței fizice, care însoțește unele boli.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.
 

aerogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerogenerator)

1. instalație de transformare a forței eoliene în energie electrică.
 

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.