OK
X
fraudă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fraude, lat. fraus, -dis)
1.
act
de
rea-credință
cu
scop
de
profit,
prin
provocarea
unei
pagube;
hoție.
2.
sumă
sustrasă.
frauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. frauder, lat. fraudare)
1.
a
comite
o
fraudă;
a
defrauda.
defrauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. defraudare)
1.
a
delapida,
a
frustra
de
bani
(o
bancă,
o
instituție
etc.);
a
înșela,
a
escroca;
a
frauda.
fraudare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (frauda)
1.
acțiunea,
faptul
de
a
frauda;
înșelare,
defraudare.
2.
săvârșire
a
unei
fraude;
defraudare.
fraudator
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cf. it. fraudatore)
1.
persoană
care
fraudează;
defraudator,
înșelător.
bancrută
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banqueroute, it. bancarotta)
1.
situație
a
unui
comerciant
falit,
vinovat
de
rea
administrare
sau
de
fraudă;
faliment.
copiat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (copia)
1.
acțiunea
de
a
copia
și
rezultatul
ei;
copiere,
imitație.
2.
reproducerea
automată
a
unei
piese,
a
unui
text
etc.
3.
fraudă
a
unui
student
care
copiază
în
timpul
unui
examen.
4.
reproducere
nerecunoscută
a
unei
lucrări
originale
sau
a
unei
părți
a
acesteia;
plagiat.
defrauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. defraudare)
1.
a
delapida,
a
frustra
de
bani
(o
bancă,
o
instituție
etc.);
a
înșela,
a
escroca;
a
frauda.
eoantrop
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. éoanthropus)
1.
maimuță
antropoidă
fosilă
foarte
asemănătoare
cu
omul;
omul
de
Piltdown.
2.
(
Notă
) Omul
de
Piltdown
a
fost
o
fraudă
paleoantropologică
în
care
fragmente
osoase
au
fost
prezentate
ca
rămășițe
fosilizate
ale
unui
om
timpuriu
necunoscut
anterior.
Înșelătoria
a
fost
demonstrată
definitiv
abia
în
1953,
la
41
de
ani
de
la
presupusa
descoperire.
escrocherie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escroquerie)
1.
înșelătorie,
pungășie,
șarlatanie.
2.
înșelăciune,
fraudă.
frauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. frauder, lat. fraudare)
1.
a
comite
o
fraudă;
a
defrauda.