Dictionar

galop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galop, it. galoppo)

1. mers rapid al calului, în salturi mari.
2. ritm anormal al bătăilor inimii, în trei timpi.
3. dans de societate cu ritm sacadat și mișcări foarte repezi; melodia corespunzătoare.
 

contragalop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-galop)

1. mers în manej circular, când calul galopează pe piciorul stâng, în loc de cel drept, sau invers.
 

galopa

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. galoper)

1. (despre cai) a alerga în galop.
2. (despre oameni) a călări un cal în galop.
3. (prin ext.) a merge foarte repede.
4. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor.
 

galopadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. galopade)

1. cursă de galop.
2. (prin ext.) cursă rapidă.
 

galopant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galopant)

1. care galopează, care aleargă în galop.
2. care crește, care avansează, foarte repede; care este animat de o mișcare rapidă.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (med.) tuberculoză ~ă = tuberculoză care progresează foarte repede, sfârșindu-se cu moartea.
5. (antonim) trenant.
 

galopare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (galopa)

1. acțiunea de a galopa și rezultatul ei.
2. (despre cai) mers în galop.
3. (despre oameni) călărire a unui cal în galop.
 

galopin

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. galopin)

1. copil (băiat sau fată).
2. (depr.) copil care bate străzile, prost crescut și obraznic; (înv.) polison.
 

canter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. canter)

1. (hipism) galop scurt și ușor, de antrenament; mic galop de încercare (cel mai adesea, înainte de cursă).
 

contragalop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-galop)

1. mers în manej circular, când calul galopează pe piciorul stâng, în loc de cel drept, sau invers.
 

cornaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornage)

1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii.
2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop.
 

derbi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. derby)

1. cursă de trap sau de galop care are loc o dată pe an.
2. întrecere sportivă de mare importanță, ai cărei participanți sunt de valori foarte apropiate.
 

furioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.m.  
Etimologie: (it. furioso /fuˈrjoso/)

1. I. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos.
2. II. rasă de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale.
 

galopa

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. galoper)

1. (despre cai) a alerga în galop.
2. (despre oameni) a călări un cal în galop.
3. (prin ext.) a merge foarte repede.
4. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor.