gama

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., gr. gamma)

1. a treia literă a alfabetului grecesc (Γ, γ).
2. unitate de măsură a masei, o milionime de gram; microgram.
3. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted.
4. raze (sau radiații) ~ = radiație emisă de corpurile radioactive, cu o putere penetrantă foarte mare.

gamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gamme)

1. (muz.) succesiune de opt sunete, dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, limitată la sunetele din cuprinsul unei octave.
2. șir de mărimi scalare exprimând termenii unei serii în tehnică.
3. (fig.) serie de situații, valori, produse, sortimente etc. înrudite, formând un tot armonios.
4. (pict.) succesiune de tonuri, culori care se armonizează.

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.

digama

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. digamma)

1. a şasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.
2. var. digamma.

fanerogamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phanérogame/s/)

1. adj. plantă cu pistile şi stamine aparente.
2. s. f. pl. încrengătură a plantelor cu flori; spermatofite, antofite.

gamacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gammacisme)

1. pronunţare alterată a consoanelor g şi k.

gamaglobulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gammaglobuline)

1. proteină din plasma sangvină în care se găsesc anticorpii.

gamagrafie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gammagraphie)

1. radiografie cu radiaţii gama emise de o sursă radioactivă.

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).

aplicativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. applicativité)

1. caracter aplicativ, la o anumită situație sau o gamă de situații.

bicordatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bicordatura)

1. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuş.

bob-scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( amer. bob skate)

1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.

ceruloplasmină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céruloplasmine)

1. gamaglobulină care fixează cuprul în sânge.

contor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. compteur, germ. Kontor)

1. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operaţii sau semnale de aceeaşi natură.
2. aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc.
3. ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv.
4. (loc. subst.) ~ de apă = aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; apometru.
5. (loc. subst.) ~ Geiger-Müller = instrument de măsurare utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama.